Într-un sat românesc uitat de timp, unde internetul e o raritate și mămăliga e considerată alimentul de bază, trăiește Decebal, un socialist frustrat care ar putea fi protagonistul unei comedii de situație. La 45 de ani, Decebal este un expert în a urî tot ce vine din Vest, dar are o afinitate surprinzătoare pentru Rusia lui Putin, pe care o consideră „frate” – de parcă ar fi crescut împreună la o stână.
Decebal este anti-șef, anti-capitalism și, bineînțeles, anti-UE. „Șefii sunt toți hoți!” strigă el, cu o mămăligă în mână, gesticulând ca un politician în campanie. Deși nu a avut niciodată un loc de muncă stabil, el este convins că muncitorii ar trebui să conducă, dar nu știe exact cum. „Să ne unim, să facem o revoluție!” își îndeamnă prietenii, care, de obicei, se întreabă dacă nu cumva ar fi mai bine să-l lase să vorbească cu mămăliga lui.
Când vine vorba de Uniunea Europeană, Decebal devine un adevărat expert în teorii conspiraționiste. „Ne vor lua pământul și ne vor face sclavi!” exclamă el, cu ochii mari, ca și cum ar fi descoperit o mare conspirație. Deși nu a călătorit niciodată dincolo de granițele satului său, el este convins că Europa este plină de capcane, unde românii sunt tratați ca niște cetățeni de mâna a doua. „Noi suntem români, nu ne trebuie ajutoare de la nimeni!” își afirmă el naționalismul cu o mândrie care frizează rațiunea.
Pe de altă parte, Decebal are o admirație inexplicabilă pentru Rusia lui Putin. „Acolo, oamenii știu ce vor!” spune el, cu un zâmbet de satisfacție, ignorând complet faptele despre democrație și libertate. De parcă ar fi văzut un documentar pe YouTube, el crede că Rusia este „țara tuturor posibilităților”, unde mămăliga este, probabil, un fel de delicatesă.
Decebal reușește să adune în jurul său o mică comunitate de susținători, care îl ascultă cu un amestec de amuzament și confuzie. La cârciumă, discută despre „nevoia de schimbare” și cum să „salveze România”, de parcă ar fi super-eroi cu mămăligă în loc de super-puteri.
Astfel, Decebal rămâne un simbol al unei frustări colective, un patriot ardent care refuză să se adapteze la o lume în continuă schimbare. Într-o lume complexă, el este un simplu român cu vise mari, o viziune limitată și o mămăligă mereu la îndemână pentru a-și susține argumentele. Căci, în opinia lui, mămăliga nu este doar un aliment, ci și un instrument de luptă împotriva „dușmanilor”.
